Pagina principala  |    Forum  |    Despre Noi  |    Contact  |    MAGAZIN  |    PRODUSE LA PROMOTIE
ro en fr de hu it









<< Iulie 2014 >>
  Lu. Ma. Mi. Jo. Vi. Sa. Du.
>  0 1 2 3 4 5 6
> 7 8 9 10 11 12 13
> 14 15 16 17 18 19 20
> 21 22 23 24 25 26 27
> 28 29 30 31  0  0  0


DESPRE VITAMINE
Vitaminele sunt substante chimice complexe care indeplinesc un rol esential in functionarea normala a organismului omenesc si care, cu cateva exceptii, nu pot fi sintetizate de catre acesta. Acestea se gasesc in majoritatea alimentelor de provenienta naturala si sunt absolut necesare pentru cresterea, mentinerea vitalitatii si bunastarea generala a organismului nostru. Asa cum am spus, acestea pot fi obtinute din ratia zilnica alimentara sau din ratiile suplimentare de nutrienti. Aceste suplimente, care se pot prezenta sub diverse forme - pilule, tablete, etc, sunt de obicei extrase din surse naturale. Este important de retinut ca vitaminele nu pot fi inlocuitori ai hranei zilnice si nu trebuiesc confundate cu medicamentele clasice. Acestea ajuta la buna functionare a mecanismelor organismului, in stransa legatura cu alte elemte nutritive precum minerale, grasimi, carbohidrati, apa, etc.
 
Cum actioneaza vitaminele
Vitaminele pot fi considerate rotite importante in cadrul unui mecanism complex. Vitaminele ajusteaza metabolismul intern prin intermediul enzimelor. O singura deficienta a unei vitamine poate crea probleme in intregul mecanism reprezentat de organismul uman. Comparativ cu celelalte substante nutritive - proteine, grasimi si carbohidrati - necesarul de vitamine este mai mic, dar lipsa unei singure vitamine poate pune in pericol intregul echilibru.
De ce avem nevoie de vitamine
Din moment ce toate materiile organice contin cel putin o vitamina, teoretic, o dieta perfect echilibrata ne-ar putea asigura tot necesarul de vitamine. Din pacate, un astfel de regim aproape perfect este foarte greu de urmat datorita substantelor continute in alimentele de baza pe care le ingeram, substante ce pot afecta echilibrul vitaminelor in organism.
Hipo- si avitaminozele pot aparea în urmatoarele cazuri: carenta de vitamine în produsele alimentare, continutul redus de vitamine în ratia zilnica; distrugerea vitaminelor în procesul prelucrarii termice a alimentelor si pastrarea lor timp îndelungat; actiunea factorilor antivitaminici ce intra în componenta produselor alimentare; prezenta vitaminelor rau asimilabile în produsele alimentare; dereglarea balantei chimice a ratiei alimentare si corelatiei dintre vitamine si alte substante nutritive, între unele vitamine; anorexia; deprimarea florei intestinale normale, care sintetizeaza unele vitamine; în bolile gastrointestinale; chimioterapia nerationala; dereglarea absorbtiei vitaminelor în tractul gastrointestinal în patologiile stomacului, intestinelor, sistemului hepatobiliar; defecte congenitale ale mecanismului de transport si ale proceselor fermentative, de absorbtie a vitaminelor; consumarea vitaminelor care patrund în organism cu hrana de catre flora intestinala patogena si paraziti intestinali; actiunea antivitamina a unor medicamente; necesitatea sporita în vitamine; unele stari fiziologice (perioada de crestere, sarcina, lactatia); unele conditii climaterice; lucrul fizic intens; lucrul neuropsihic intens, stari de stres; boli contagioase si intoxicatii; actiunea factorilor nocivi în procesul de productie; excretia sporita a vitaminelor.
Pe lânga hipo- si avitaminoze se evidentiaza forma subnormala de asigurare a organismului cu vitamine, care se caracterizeaza prin dereglari biochimice. Aceasta forma este raspândita în unele contingente ale populatiei sanatoase (copii, studenti, muncitori, vârstnici).
Forma subnormala de asigurare a organismului cu vitamine apare din cauza folosirii în alimentatie cu precadere a produselor rafinate (pâine alba, zahar), lipsite de vitamine, pierderii vitaminelor în procesul de prelucrare culinara si pastrarii îndelungate a produselor alimentare, în urma hipodinamiei cu scaderea poftei de mâncare si, prin urmare, consumul redus de produse alimentare (sursa principala de vitamine). Asigurarea subnormala a organismului cu vitamine are drept consecinta scaderea rezistentei organismului fata de infectii, sporirea actiunii substantelor toxice, stres si alti factori nocivi.
 
Despre denumire
Prin conventie, majoritatii vitaminelor li s-a atribuit numele unei litere a alfabetului; ulterior s-a adaugat si cate un nume bazat pe compozitia sau pe rolul acestora.
Se cunosc urmatoarele tipuri de vitamine:
Vitamina A (retinol, caroten); vitaminele din grupul B complex: B1 (tiamina); B2 (riboflavina); B3 (niacina, nicotinamida); B6 (piridoxina); B10; B11 (factori de crestere); B12 (cobalamina, cianocobalamina); B13 (acid orotic); B15 (acid pangamic); B17 (amigdalina); Bc (acid folic); Bt (carnitidina); Bx sau APAB (acid para-aminobenzoic); colina; inozitol; vitamina C (acidul ascorbic); vitamina D (calciferol, viosterol); vitamina E (tocoferol); vitamina F (acizi grasi); vitamina G (riboflavina); vitamina H (biotina); vitamina K (menadiona); vitamina L (necesara pentru lactatie); vitamina M (acid folic); vitamina P(bioflavonoide); vitamina PP (nicotinamida); vitamina P4 (troxerutina); vitamina T (substante stimulatoare de crestere); vitamina U (extrasa din varza).
Despre provenienta
Cea mai mare parte a vitaminelor sunt de provenienta naturala. Pentru ca vitaminele sunt substante ce sunt continute in alimente, suplimentele naturiste cu vitamine - fie ele capsule, tablete, prafuri sau lichide - provin tot din alimente. Majoritatea vitaminelor provin din surse naturale, desi acestea pot fi obtinute si pe cale artificiala. Ca exemplu, vitamina A provine in mod obisnuit din untura de peste; vitamina C are cele mai bune insusiri atunci cand este extrasa din macese, iar vitamina B complex este extrasa din drojdie sau din ficat. Vitamina E este furnizata cel mai adesea de germenii de grau.
 
Vitamina A
•    Vitamina A mareste acuitatea vizuala pe timp de noapte, imbunatateste vederea si ajuta in tratamentul multor boli de vedere prin faptul ca permite formarea purpurei ochiului.
•    Mareste rezistenta la infectiile respiratorii
•    Ajuta la functionarea normala a sistemului imunitar.
•    Scurteaza durata de boala.
•    Mentine sanatatea straturilor superficiale ale tesuturilor si organelor interne.
•    Contribuie la inlaturarea petelor pigmentare determinate de varsta.
•    Mentine procesul de crestere si consolidare a oaselor si starea de sanatate a pielii, parului, dintilor si gingiilor.
•    Ajuta in tratamentul acneii, al ridurilor superficiale si in afectiuni ca impetigo, furunculoza, in arsuri si ulcere deschise - atunci cand este folosita in uz extern.
•    Este adjuvant in tratamentul emfizemului si al hipertiroidismului.

Carenta vitaminei A scade adaptarea ochiului la întuneric cu aparitia hemeralopiei («orbul gainii»), provoaca îngrosarea pielii, uscarea corneei (xeroftalmie), mareste receptivitatea organismului la infectiile aparatului respirator, tractului digestiv (faringite, bronsite, enterocolite), duce la retenta cresterii copiilor, pot aparea malformatii congenitale.
Carenta de vitamina A mai poate produce si alte neajunsuri, cum ar fi:
•    degenerarea nervilor olfactivi si a celor acustici;
•    scaderea rezistentei la infectii respiratorii si digestive,
•    faringite, bronsite, enterocolite;
•    scaderea acuitatii vizuale (indeosebi la fumatori);
•    diferite tulburari psihice ;
•    diminuarea cresterii la copii;
•    afectarea glandelor sexuale si tulburari in functionarea;
•    aparatului urogenital;
•    ingrosarea si uscarea pielii;
•    atrofie testiculara, uscaciune vaginala;
•    nervozitate si anxietate ;
•    insomnii, cefalee, hipertensiune arteriala;
•    unghii casante, par devitalizat si alopecie etc.
Vitamina A este indicata in afectiuni cum ar fi: fotofobie, conjunctivita, cheratita, xeroftalmie, acnee, seboree, arsuri, ulcere, furunculoza, calculoza renala, cistite, pielite si pielonefrite, diferite afectiuni hepatice si biliare, arterioscleroza, hipertiroidism, hiperglicemie, colite si enterocolite, ulcer gastric, tulburari premenstruale, tulburari de sarcina si alaptare etc.
Vitamina A ca atare (retinolul) se gaseste, de obicei, in cantitati apreciabile, numai in produse de origine animala, ea exprimandu-se cantitativ in mcg, mg si, mai nou, in Unitati Internationale (U.I.) sau Echivalenti Retinol (R.E.), la 100 g produs comestibil. Echivalentii Retinol (R.E.) reprezinta greutatea corespunzatoare de retinol absorbit si asimilat de catre organism.
Retinolul (vitamina A),poate fi preluata si din produsele alimentare de origine vegetala, din fructe si legume, si anume din fractiunea de beta-caroten, continuta in cantitati apreciabile de unele dintre acestea (faina de grau, malai, ardei gras, ceapa verde, morcov, spanac, rosii, caise si prune uscate etc.). Data fiind aceasta situatie, carotenul (beta-carotenul) continut de fructe si legume este considerat ca fiind, de fapt, pro-vitamina A. Ca o exceptie, mai contin caroten si unele produse alimentare de origine animala, cum ar fi: galbenusul de ou, ficatul, laptele si produsele lactate etc. Continutul in caroten al alimentelor se exprima in mcg sau mg. in organism, sub actiunea enzimei denumita carotenaza, la nivelul ficatului si intestinului subtire, carotenul se transforma in retinol, fiind necesare 6 mg de beta-caroten pentru a se putea obtine 1 mg de vitamina A (retinol). Acest randament scazut de transformare se explica prin faptul ca actiunile ce au loc in organism asupra unei parti din carotenul ingerat si supus transformarii, metabolizarii, fac ca doua treimi din acesta sa fie eliminat prin fecale (4 din 6 mg) si numai restul de o treime, adica 2 mg, sa fie retinut in organism ; din ceea ce se retine, o jumatate, adica 1 mg, este asimilata de indata drept retinol, iar cealalta jumatate este pastrata sub forma de beta-caroten (provitamina A), ca rezerva pentru asimilari ulterioare, tot sub forma de retinol, dupa necesitatile biologice ale organismului respectiv. Desigur ca de acest aspect trebuie sa se tina seama la completarea necesarului de retinol pe baza de caroten (beta-caroten). In acelasi context, mai trebuie sa retinem faptul ca, daca alimentatia este saraca in grasimi, se elimina, o data cu fecalele, cea 90% din carotenul ingerat si, de asemenea, ca randamentul absorbtiei respective este de 5-6 ori, uneori chiar de 10 ori mai mare, daca fructele si legumele care il contin se consuma dupa fierbere, proces caruia, spre deosebire de retinol, carotenul ii rezista fara sa suporte pierderi. Pentru realizarea acestei adevarate performante trofice, se impune ca vasele in care se face fierberea vegetalelor cu caroten sa nu fie oxidante, sa nu fie, prin urmare, fabricate din fier sau din cupru, ci sa fie perfect emailate sau facute din sticla.

Necesarul zilnic de vitamina A este de 1.800 (1.100-2.500) U.I. - la copii si adolescenti; de 5.500 (5.000-6.000) U.I. -la femeile mature; de 6.000 U.I. la femeile insarcinate si de, 8.000 U.I. la femeile care alapteaza. Necesarul de vitamina A sporeste in perioada bolilor insotite de febra. Acest necesar nu depinde de cheltuielile de energie ale organismului, dar depinde de greutate, de varsta, stare fiziologica etc. Se recomanda ca aportul de vitamina A sa fie asigurat in proportie de 50% din produse de origine animala si in proportie de 50% din produse de origine vegetala. Se afirma ca, la adultii sanatosi, in perioada vara-toamna, pot fi stocate in ficat rezerve de caroten suficiente, ca surse de retinol, pentru unul sau chiar doi ani, iar la copii si la tineri - numai pentru cea 3 luni, motiv pentru care acestia sunt mai sensibili la carentele in vitamina A. Din fericire si cu un minim efort, acest neajuns se poate preintampina sau remedia printr-un consum sporit de morcovi fierti. in cazul persoanelor cu afectiuni hepatice, apare pericolul instalarii hipovitaminozei A, deoarece, in astfel de situatii, carotenul de rezerva nu poate fi transformat in retinol.
In legatura cu provitamina A (beta-carotenul), trebuie amintit si faptul ca aceasta dispune de virtuti anticancerigene si mai mari decat retinolul. Tot despre caroten se mai afirma ca, datorita antioxidantilor pe care ii contine, face sa fie redus cu o' treime procesul de inrautatire a starii de sanatate a ochilor (evitandu-se chiar si orbirea), precum si procesul de instalare a diferitelor afectiuni cardiace. Aceste efecte benefice ale carotenului au fost determinate, pana in prezent, in cazul morcovilor, al spanacului si al verzei.
Spre deosebire de retinol, carotenul nu este sensibil nici la lumina, fiind in schimb sensibil la uscaciune, motiv pentru care se impune pastrarea, in fructe si in legume, a gradului de umiditate avut in perioada recoltarii. Eficienta vitaminei A sporeste cand este asociata cu vitaminele din grupul B, cu vitaminele C, D, E si colina, precum si cu un aport corespunzator de calciu, fosfor si zinc. Deficitul in vitamina A poate determina pierderi in vitamina C. Tratamentul hipovitaminozei se poate face prin administrarea de retinol pe cale bucala sau injectabila.
Obtinerea de retinol este recomandabil a se face din beta--caroten. Aceasta optiune este justificata de toxicitatea mai redusa a acestei trofine, care, in plus, are proprietatea de a preveni instalarea unor forme de cancer, precum si de a cobori nivelul colesterolului si de a reduce astfel riscul afectiunilor cardiace.
 
Suplimente de vitamina A
Disponibile in doua forme - una derivata din untura de peste, iar cealalta hidrosolubila. Formula hidrosolubila poate fi acetat sau palmitat si este recomandabila pentru persoanele cu intoleranta la grasimi, in special pentru suferinzii de acnee. Doza zilnica obisnuita este de 5000-10000 UI.
Vitamina A nu trebuie insotita de uleiuri minerale. Vitamina A isi exercita cel mai bine efectele in prezenta vitaminelor B complex, D, E, in prezenta calciului, fosforului si zincului. Acest din urma mineral este cel care permite extragerea vitaminei A din rezervele formate in ficat. Vitamina A impiedica oxidarea vitaminei C. Nu introduceti vitamina A in dieta cainelui sau pisicii dumneavoastra fara indicatii speciale in acest sens. Daca luati medicamente care reduc nivelul de colesterol - cholestryramine - gradul de obsorbtie a vitaminei A se diminueaza si probabil veti avea nevoie de suplimente.

Vitamina B1 (tiamina, aneurina)
Vitamina B1 prezinta importanta indeosebi in metabolismul proteinelor si al glucidelor, apoi in functionarea normala a sistemului nervos central si, cu precadere, a celui periferic, a aparatului digestiv si a glandelor endocrine, in procesul de crestere, in absorbtia intestinala a grasimilor etc. Tiamina (cum mai este numita vitamina B1) favorizeaza depunerea glicogenului in ficat si accelereaza procesul de eliminare a urinei, fiind indispensabila in transformarea hidratilor de carbon in lipide si mijlocind astfel obtinerea de surse suplimentare de energie. De asemenea, ea mentine sanatos sistemul nervos in totalitatea lui, imbunatateste tonusul muscular, contribuie la apararea organismului impotriva infectiilor etc.
Vitamina B1 stimuleaza cresterea. Ajuta digestia, in special a carbohidratilor, asigura functionarea in limite normale a sistemului nervos, a muschilor si a inimii. Ajuta in prevenirea raului de mare sau de avion. Diminueaza durerile de dinti post-operatorii. Adjuvant in tratamentul zonei zoster.
Tiamina este recomandata in tratarea a numeroase afectiuni, cum ar fi: anorexie, intarzieri in crestere, digestie lenta, tulburari de sarcina si alaptare, colite, stres, iritabilitate, anemie, greata, oboseala generala si convalescenta, ateroscleroza, tulburari de ritm cardiac, arsuri, nevrite si polinevrite ("vitamina antinevritica"), beri-beri ("vitamina antiberi-beri"), dureri diferite, hemoragii cerebrale, tromboze, boli infectioase ale sistemului nervos, insuficienta cardiaca, miocardite ("vitamina inimii"), insuficiente hepatice, hepatite si ciroze, guta, algii reumatismale, dermatoze etc. Trebuie avut in vedere faptul ca tiamina este sinergica cu celelalte vitamine din complexul B (cum sunt si acestea intre ele) si ca, din pacate, nu este stocata in corp, trebuind deci sa fie inlocuita zilnic.
La adultii sanatosi, necesarul zilnic de vitamina B1 este de 1,7 (1-2 mg), in functie de intensitatea activitatii depuse, de natura si calitatile factorilor de nutritie ce alcatuiesc ratia alimentara, de starile fiziologice si de varsta. La femei, in perioada sarcinii, sunt necesare cea 2,5 mg tiamina pe zi. Copiii sub un an au nevoie de 1 mg tiamina pe zi, acest necesar sporind apoi pe masura inaintarii in varsta, apropiindu-se treptat de cel al adultilor. In unele stari patologice ale sistemului nervos (nevrite si polinevrite, tulburari ale metabolismului glucidic, proteic si hidric etc.), se impune suplimentarea, in mod corespunzator, a aportului de tiamina. Hrana bogata in glucide si alcoolul sporesc cerintele in vitamina Bl iar cea bogata in proteine si in grasimi face ca aceasta sa scada.

Carenta de vitamina B1, se manifesta prin diferite tulburari nervoase (astenie, nervozitate si iritabilitate, apatie, insomnii, slabirea atentiei si a memoriei etc.), ca si prin scaderea capacitatii de munca, aparitia unor tulburari cardiace (indeosebi hipotensiune arteriala, amorteli, dureri si furnicaturi in membre), a unor tulburari gastrointestinale (anorexie, greturi si varsaturi, constipatie cronica etc.). In formele severe de insuficienta vitaminica (avitaminoza) se poate ajunge la instalarea bolii "beri-beri", destul de rar intalnita in tara noastra. Cazurile de hipovitaminoza B1 sunt rare, carenta respectiva putandu-se corecta prin consum de drojdie de bere, grau germinat, diferite viscere si alte alimente bogate in aceasta vitamina, in paralel cu suplimentarea aportului de proteine si cu diminuarea celui de glucide. Hipovitaminoza tiaminica poate aparea, uneori, la sugari, copii si adolescenti, precum si in cazul alimentatiei hiper-glucidice, in special prin consum exagerat de zahar si de prajituri. Eficienta sanogen-terapeutica a acestei vitamine sporeste prin asociere cu vitaminele B2, B9, C, E, precum si in prezenta manganului.
Tiamina este foarte sensibila la caldura si in mediu alcalin, stabila la lumina si la aer, foarte solubila in apa si insolubila in grasimi. Ea este singura vitamina din complexul B care se inactiveaza la caldura, pregatirea culinara de lunga durata producand pierderi de 30 pana ia 70 sau chiar 80%. Cartofii adaugati la prepararea mancarurilor au proprietatea de a absorbi si de a pastra aceasta vitamina. Aportul de tiamina este diminuat si prin consumul excesiv de alcool, de fumat, de medicamente, cu continut de cofeina, cum ar fi cinetidina sau indometacina. Tot dusmani ai vitaminei B1 sunt si anticonceptionalele, diminuantele aciditatii gastrice, precum si stresul de orice natura. Frigerea si fierberea carnii produc o pierdere de tiamina de cca 30%, in timp ce coacerea nu distruge decat o parte infima din aceasta vitamina. Exceptie face painea care, prin prajire, pierde cea 30% din tiamina.
Conservarea cu sare si congelarea pastreaza o buna parte din vitamina B1. Tiamina este sintetizata de bacterii si de plante, dar in cantitati insuficiente fata de nevoile organismului. Ea are actiune antagonista vitaminei A, de protejare a vitaminei C si favorizanta a depunerii glicogenului in ficat, in corelare cu insulina. Administrarea de supradoze de tiamina poate provoca deficite vitamina B6, precum si pierderi din celelalte vitamine din complexul B, lucru valabil pentru toate vitaminele din acest complex, atunci cand oricare dintre ele este administrata singura si pe o perioada indelungata.
Suplimente de vitamina B1 - Tiamina
Vitamina B1 - Tiamina este disponibila in diverse dozaje - in mod obisnuit 50, 100 si 500 mg. Are eficacitate mai puternica in formula B complex, in canitati egale cu vitamina B2 si vitamina B6. Este chiar si mai eficienta cand formula contine acid pantotenic forte, acid folic si vitamina B12. Doza zilnica obisnuita este de 100 - 300 mg.
Nu se cunoasc efecte negative ale vitaminei B1. Orice cantitate in exces este eliminata prin urina, fara a putea si stocata in tesuturi sau organe.
Prelucrarea termica a alimentelor distrugea adesea vitamina B1. Alti dusmani: cofeina, alcoolul, apa, estrogenii, aerul, antacizii si sulfamidele.

Daca sunteti fumator, daca obisnuiti sa beti alcool sau daca consumati cantitati mari de zahar, atunci aveti nevoie de suplimente de vitamina B1. Daca sunteti gravida, daca alaptati sau daca luati anticonceptionale, necesitatile Dumneavoastra de vitamina B1 sporesc. Daca obisnuiti sa luati dupa masa pastile ce diminueaza aciditatea gastrica, riscati sa pierdeti tiamina pe care v-au furnizat-o alimentele consumate. Daca sunteti supus unui stres de orice natura - boala, anxietate, traume fizice sau psihice, convalescenta - organismul Dumneavoastra are nevoie de doze sporite de B complex, deci si de tiamina.
 
 Vitamina B2 (riboflavina)
Vitamina B2 are un rol important in metabolismul proteinelor, grasimilor, dar cu precadere al glucidelor (scade glicemia), in cresterea si respiratia celulelor, ca si in procesul normal al vederii. De asemenea, ea asigura un bun tonus muscular si actioneaza favorabil asupra pielii, a mucoaselor si intestinelor, intervine in fenomenele de oxidoreducere de la nivelul celulelor.
Stimuleaza cresterea si functia de reproducere. Imbunatateste starea de sanatate a pielii, parului si unghiilor. Ajuta la eliminarea senzatiei de uscaciune a gurii, limbii si buzelor. Vitamina B2 mareste acuitatea vizuala si inalatura oboseala ochilor.
Pentru adultii sanatosi, necesarul zilnic de vitamina B2 este de 1,2-1,8 mg. In general, se recomanda o cantitate de 0.6 - 0,7 mg vitamina B2 pentru fiecare 1.000 de calorii, in perioadele de sarcina si de alaptare, femeile au nevoie de 1.5-3 mg de vitamina B2 pe zi. La copii, in functie de varsta, necesarul zilnic de vitamina B2 este 0,4-1,2 mg.
Carenta de vitamina B2
este foarte rara, ea datorandu-se numai tulburarilor gastrointestinaie si hepatopancreatice. Asemenea situatii sunt evidentiate prin paloarea buzelor, urmata de fisurare si macerare, limba uscata, rosie si dureroasa in timpul masticatiei. Avitaminoze B2 se intalnesc, desigur, si mai rar, ele fiind insotite si de alte carente in vitamine din grupul B. Carenta de vitamina B2 diminueaza rezistenta organismului la infectii microbiene, scade rezistenta la efort, pe buze, limba si piele apar diferite leziuni specifice etc.

Carenta de aceasta vitamina mai este evidentiata si prin aparitia de stomatite, dermatite seboreice, uscarea si caderea parului, friabilitatea si indoirea unghiilor, tulburari de crestere la copii, anemii, apatie, hiperemotivitate, tremuraturi si ameteli, scaderea acuitatii vizuale si a celei auditive, diminuarea campului vizual si dificultati de vedere la lumina slaba, anorexie, scaderea rezistentei organismului la infectii si la intoxicatii cu metale grele, scaderea tonusului muscular etc. Reducerea aportului in aceasta vitamina este favorizata si de alcoolism, diabet zaharat, tratamentele cu fenobarbital si cu diferite antibiotice, administrate pe cale bucala. Efectul sanogen-terapeutic al vitaminei B2 sporeste prin asociere cu vitaminele B1, B3, B6 si C. Nu este cunoscuta existenta hipervitaminozei B2.
Vitamina B2 este indicata in diferite afectiuni ale pielii si ale mucoaselor, in tulburari de adaptare vizuala la intuneric, ca si in enterite cronice, crampe musculare, astm, migrene, inflamatii bucale, intarzieri de dezvoltare la sugari si la copii, stres, alcoolism, diabet zaharat, artrita, diaree, ameteli, tremuraturi etc. De putina vreme, aceasta vitamina este utilizata si in profilaxia cancerului.
Vitamina B2 (hidrosolubila) e foarte sensibila la lumina si destul de stabila la caldura, prepararea termica a alimentelor producand pierderi de 15-30%. De exemplu, pastrarea la lumina a laptelui proaspat timp de numai doua ore duce la distrugerea a doua treimi din continutul initial in riboflavina, motiv pentru care se recomanda pastrarea lui in cutii de carton, in sticle de culoare bruna etc. Spalarea prelungita a alimentelor care contin vitamina B2 provoaca pierderi importante. Tot dusmani ai acestei vitamine mai sunt sulfamidele si estrogenii.
Suplimente de vitamina B2 - Riboflavina

Disponibile in concentratii variate - in mod obisnuit de 100 mg. La fel ca majoritatea vitaminelor din complexul B, este mai eficienta combinata in proportii egale cu celelalte. Dozele zilnice de vitamina B2 obisnuite sunt de 100 - 300 mg.
Nu se cunosc efecte toxice ale vitaminei B2. Excesul poate determina simptome ca: mancarimi, ameteala, senzatii de arsura sau furnicaturi.
Lumina - in special razele ultraviolete - si substantele alcaline au actiune distructiva asupra riboflavinei. Alti dusmani: apa (vitamina B2 se dizolva in lichidele folosite la gatit), sulfamidele, estrogenii si alcoolul.
Daca luati anticonceptionale, daca sunteti insarcinata sau alaptati, atunci aveti nevoie de un aport suplimentar de vitamina B2. Daca consumati cantitati reduse de carne de vita si de produse lactate, trebuie sa mariti doza de vitamina B2. Este foarte probabil ca aveti o carenta de riboflavina daca ati tinut vreme indelungata regim pentru ulcer sau diabet. Orice stare de stres necesita marirea cantitatii de vitamina B complex ingerata. Riboflavina actioneaza cel mai eficient asociata cu nicotinamida si vitamina B6 si vitamina C. Daca vi se administreaza medicamente anticancerigene - ca de exemplu methotrexate - o doza prea mare de vitamina B2 poate anula efectul medicamentelor.
  
Vitamina B3 (niacina, vitamina PP, nicotinamida)
Vitamina B3 constituie un factor important in hranire, participand activ la metabolismul proteinelor, glucidelor si lipidelor, deci la metabolismul general al organismului. De asemenea, niacina este esentiala pentru corp deoarece :
•    e un factor antipelagros de prima importanta;
•    are actiune vasodilatatoare la nivelul pielii;
•    serveste la buna functionare a sjstemului nervos central;
•    stimuleaza secretia gastrica;
•    mareste glicemia si scade nivelul colesterolului;
•    mentine sanatatea pielii, a limbii si a tesuturilor digestive;
•    favorizeaza circulatia cerebrala si coronariana;
•    scade tensiunea arteriala;
•    stimuleaza secretia gastrica si eliminarea bilei;
•    inlesneste asimilarea fierului etc.
Vitamina B3 este indicata in pelagra, herpes, acnee, prurit, tulburari circulatorii periferice, degeraturi, afte, inflamatii bucale, enterocolita, diferite psihoze, stari depresive, in diaree, hipertensiune arteriala si ateroscleroza, respiratie dificila, alcoolism, stres, insomnii, artrita, indigestii, cefalee, ameteli, iritabilitate, senzatie de rau general etc.
Pentru un organism matur, necesarul zilnic de vitamina PP este de cea 19 mg (18-23 mg la barbati si 12-15 mg la femei). Acest necesar depinde de cantitatea si calitatea proteinelor din dieta, de consumul de bauturi alcoolice, de intensitatea cheltuielilor de energie, precum si de continutul si in alte vitamine din complexul B. Trebuie mentionat de asemenea faptul ca alimente ca faina de porumb, fructele uscate, ceapa si slanina nu contin vitamina PP. Ca urmare, pentru a preveni aparitia pelagrei la persoanele care consuma in mod obisnuit mamaliga din faina de porumb, se recomanda ca alimentatia sa cuprinda lapte, produse lactate si alte produse de origine animala, care contin cantitati apreciabile de niacina. De altfel, porumbul este considerat in general un aliment pelagrogen. Cu ajutorul unui aminoacid (triptofanul), organismul uman isi poate produce singur aceasta vitamina, daca dispune de cantitati suficiente din vitaminele B1 B2 si B6.
Carenta de vitamina B3
se manifesta prin apatie, scadere in greutate, somnolenta, diminuarea reflexelor, atragand dupa sine aparitia pelagrei, precum si a unor tulburari digestive, sensibilizarea pielii la actiunea luminii solare etc. Ca urmare, pielea se inroseste si apoi apar vezicule, fisuri, dermatite etc. Aparitia pelagrei este favorizata si de expunerea la soare, precum si de intensitatea efortului fizic depus. Tratamentul hipovitaminozei niacinice consta in administrarea unei diete alimentare cu vitamine din grupul B. Se recomanda, de asemenea, repaus si evitarea luminii in paralel cu aplicarea tratamentului medicamentos.Vitamina B2 trebuie administrata cu prudenta in caz de diabet sever, ulcer peptic, glaucom, guta sau functionare deficienta a ficatului.
Vitamina PP este foarte rezistenta la lumina si destul de rezistenta la caldura. Fiind hidrosolubila, niacina trece din alimente in apa de fierbere, care, ca urmare, se impune a fi consumata. Eficienta acestei vitamine sporeste prin asociere cu vitaminele Bl5 B2, B5 si C, fiind diminuata de consumul de alcool, precum si de administrarea de sulfamide, somnifere, penicilina etc.

Vitamina B4 (acid folic)
Printre procesele in care vitamina B4 are o importanta majora, se numara: formarea globulelor rosii, metabolizarea proteinelor, rol important in producerea acizilor nucleici (ADN si ARN), diviziunea celulara, utilizarea zaharurilor si aminoacizilor.
Doza zilnica necesara pentru adulti este de 180-200 mcg, dublu pentru femeile gravide, iar pentru mamele care alapteaza - 280 mcg in primele sase luni si 260 mcg in urmatoarele sase.
Beneficii aduse de prezenta acidului folic in organism:
•    ofera protectie impotriva parazitilor intestinali,
•    confera pielii un aspect sanatos,
•    mareste lactatia,
•    are efect analgezic,
•    preintampina deficientele de nastere,
•    actioneaza preventiv impotriva anemiei.
Carenta acestei vitamine poate provoca anemia nutritionala macrocitica. Nu se cunosc efecte toxice ale acidului folic.
Printre sunstantele care influenteaza negativ prezenta acestei vitamine in tesuturi, se pot numara: apa, lumina soarelui, estrogenii, tehnicile de prelucrare alimentara (in special fierberea), caldura excesiva.

Vitamina B5 (acidul pantotenic, pantetonatul de calciu)
Acidul pantotenic are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte vitamine, contribuie la dezvoltarea energiei provenite din glucide, grasimi si proteine. De asemenea, printre proprietatile vitaminei B5 se numara urmatoarele:
•    participa la mentinerea starii de sanatate a aparatului digestiv, a ficatului si a epiteliilor;
•    stimuleaza activitatea diferitelor glande si sporeste productia de hormoni a suprarenalelor ;
•    mentine starea de sanatate a nervilor, a pielii si a glandelor;
•    sporeste rezistenta la stres si contribuie la formarea unor hormoniji anticorpi;
•    intervine in procesele de crestere, in prevenirea aparitiei dermatitelor (bolilor de piele), in metabolismul glucidelor si in utilizarea eficienta a colinei etc.
Acidul pantotenic este indicat in :
tulburari hepatice, enteroconlite, inflamatii pulmonare si ale cailor respiratorii, in astm bronsic, diferite dermatoze, rinite alergene, neliniste, stari depresive, stres, oboseala, diferite infectii, cefalee, artrita, alergii, tulburari digestive, crampe musculare, tulburari gastrointestinale etc. De asemenea, acidul pantotenic reduce efectele toxice si reactiile adverse produse de un mare numar de antibiotice.
Vitamina B5 este stabila la aer si la lumina, dar instabila la caldura. Pierderile maxime la prelucrarile culinare sunt de cea 50%. Efecte negative asupra ei au si conservarea produselor, actiunea cofeinei, a sulfamidelor, somniferelor, alcoolului etc.
Necesarul zilnic de vitamina B5
este de 5-15 mg. O alimentatie normala asigura un aport zilnic de 5-20 mg acid pantotenic, care, de altfel, in oarecare proportie, poate fi sintetizat si de flora intestinala. Eficacitatea sanogena a acestei vitamine sporeste prin administrarea concomitenta cu vitaminele B6, B9 si C. Hipovitaminoza pantotenica provoaca anemie, tulburari de somn, cefalee, hipoglicemie, ulcer duodenal, greata, balonari, crampe musculare, scaderea rezistentei la infectii, tulburari sanguine si dermatologice etc. Nu se cunosc situatii de intoxicare cu acid pantotenic.
  
Vitamina B6 (piridoxina, adermina)
Vitamina B6 are un rol important in formarea hemoglobinei, in metabolismul aminoacizilor, proteinelor, glucidelor si lipidelor (indeosebi al acizilor grasi esentiali), fiind si stimulent muscular; are influenta benefica asupra pielii, precum si in procesul de crestere. De asemenea, piridoxina intervine in mod esential in : buna functionare a sistemului nervos, a maduvei osoase ; producerea de globule rotii si de anticorpi; controlarea echilibrului sodiului si al potasiului, al sistemului muscular si osos; metabolismul colesterolului. impiedicand depunerea acestuia pe peretii interiori ai arterelor (ateroscleroza); crestere si reproducere.
Eficacitatea piridoxinei sporeste
in asociere cu vitaminele B2 si B5, precum si cu magneziul si potasiul. Aceasta vitamina e indispensabila in buna absorbtie a vitaminei B12 si in producerea interna a acidului clorhidric, ca si in asimilarea magneziului. Pentru adulti, necesarul zilnic de vitamina B6 este de 1,6-2,5 (3) mg, direct proportional cu aportul de proteine. Pentru femei, in perioada sarcinii, necesarul zilnic de vitamina B6 este de 4-6 (7) mg. In organismul uman, piridoxina poate fi sintetizata de flora microbiana intestinala. Vitamina B6 e usor solubila in apa si in alcool, fiind distrusa in prezenta aerului si a luminii; este in schimb stabila la caldura. Pierderile maxime la prelucrarile culinare sunt de cca 40%.
Hipovitaminoza B6 apare rar si duce la diferite tulburari nervoase (iritabilitate, labilitate psihica, slabiciune generala, greutate la mers etc.), precum si la aparitia unor boli de piele, la incaruntirea prematura si caderea parului, furnicaturi si amortirea extremelor, dureri abdominale, scaderea capacitatii organismului de a se apara in caz de infectii etc. Deficitul organismului in vitamina B6 apare in dietele cu proteine in exces, in tulburarile de absorbtie, in intoxicatiile cronice cu alcool, hipertensiune arteriala si infarct de miocard, cand se abuzeaza de antibiotice administrate pe cale bucala si in cazul supradozelor de vitamina E si colina. Prevenirea instalarii hipovitaminozei se face prin adoptarea unui regim alimentar echilibrat, care, la nevoie, poate fi completat cu suplimente nutritive.
Preventiv si curativ, vitamina B6 este indicata in urmatoarele afectiuni: acnee (in asociere cu vitaminele B2 si B3), eczeme, hipercolesterolemie, diferite tipuri de infectii, diaree, hemoroizi, artrita, iritabilitate si depresie nervoasa, astenie, insomnii, distrofii musculare, diferite afectiuni nervoase, ulcere de diverse etiologii, eczeme ale sugarilor, hipertensiune arteriala, anemii, tulburari ale sarcinii, tulburari hepatice, in caz de iradiere, hepatita endemica, glosite, stomatite (in asociere cu vitaminele B2 si B3), pelagra (cand aceasta nu cedeaza la administrarea acelorasi vitamine), dermatite seboreice, nevrite etc.
 
Vitamina B7 (biotina, vitamina H)
Vitamina B7 intervine in metabolismul proteinelor, lipidelor si glucidelor, contribuie la functionarea normala a pielii si a mucoaselor, combate starile de oboseala etc. Actiunea benefica a biotinei sporeste prin asociere cu vitaminele A, B2, B3 si B6, fiind diminuata in cazul consumului de alcool.
Necesarul zilnic de biotina
este de 0,20-0,25 mg. Biotina poate fi sintetizata de bacteriile intestinale. Hipovitaminoza B7 se manifesta prin paloarea pielii si a mucoaselor, putind fi insotita si de anemie, astenie, somnolenia, anorexie, dureri musculare, depresii, alopecie, eczeme si alte dermatoze etc.
Consumul sporit de biotina este indicat in unele afectiuni ale pielii (dermatite, eczeme, seboree, oprirea sau incetinirea cresterii parului si albirea prematura a acestuia, alopecie, precum si in stari depresive, de oboseala, dureri musculare, senzatie de frica etc.
Vitamina B7 poate fi intalnita in:
cartofii, drojdia de bere, fasolea uscata, orezul nedecorticat, nucile, morcovii, rosiile, spanacul, varza, conopida, carnea de pasare, mierea, pestele, slanina afumata etc. Aici trebuie mentionat si aspectul ca albusul de ou, in stare cruda, se comporta ca antivitamina II, impiedicandu-i absorbtia si neutralizind-o pe cea existenta in organism, inconvenient care dispare in urma aplicarii tratamentului termic.

Vitamina B8 (colina)
Colina este un corp azotat intrand in compozitia materiei vii si actionand ca factor de crestere ; este incadrata la vitaminele din complexul B, chiar daca nu corespunde intru totul definitiei date respectivelor.
Colina are urmatoarele proprietati:
•    inlesneste functiile ficatului (ajutand la eliminarea toxinelor din organism) si ale vezicii biliare;
•    faciliteaza folosirea corespunzatoare a grasimilor si a colesterolului de catre organism;
•    previne acumularea de grasimi in ficat;
•    ajuta la prevenirea schimbarilor degenerative ce se produc in ficat si in vezica biliara.
Colina este indicata in :
ameliorarea capacitatii de memorare, precum si in tratarea alcoolismului, in ateroscleroza, hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie, hipoglicemie, stres, ciroza hepatica, ameteli, ulcer gastric, dureri de inima, blocaj renal etc.
Colina se gaseste indeosebi in drojdia de bere, in creier, inima, ficat de vita, germeni de grau, lecitina, galbenus de ou, fructe de paducel, papadie. Eficienta acestei vitamine sporeste prin asociere cu vitaminele A, B9, B12 si inozitolul. Inamici ai Colinei sunt sulfamidele, alcoolul si tehnicile de prelucrare alimentara.

Vitamina B9 (Inozitol)
Inozitolul este solubil in apa, face parte din grupul B de vitamine si are rol benefic in sensul ca:
•    ajuta organismul sa produca lecitina;
•    serveste la metabolizarea grasimilor, reducand nivelul colesterolului sanguin;
•    favorizeaza nutritia celulelor creierului;
•    constituie hrana vitala pentru par, putand preveni rarirea acestuia si aparitia cheliei.
Inozitolul este indicat in constipatie, caderea parului, atero-scleroza, hipercolesterolemie, ciroza hepatica, eczeme, deficienta de vedere etc. Necesarul de inozitol este de cea 1 g/zi. Deficitul prelungit de inozitol poate produce, printre altele, si tulburari cardiace si ale arterelor.
Inozitol se gaseste in toate cerealele integrale, in fasolea uscata, drojdia de bere, lamai, portocale si alte citrice, in pepenele galben, stafide, alune, varza, in ficat si miere etc. Mai contin inozitol creierul si inima de vita, faina de soia, fructele de catina alba etc. Eficienta inozitolului sporeste in asociere cu unele vitamine din grupul B (indeosebi cu vitamina B12 si cu colina).
Sulfamidele, alcoolul si cafeaua actioneaza nefavorabil asupra inozitolului.
 
 Vitamina B10
Vitamina B10 (acidul para-amino-benzoic sau PABA) contribuie la metabolismul fierului si la formarea hematiilor (globulelor rosii). Favorizeaza sinteza acidului folic si absorbtia acidului pantotenic.
Lipsa PABA duce la incaruntire si aparitia eczemelor.
  
Vitamina B12 (ciancobalamina)
Vitamina B12 constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut pana in prezent.
Astfel, dintre proprietatile ei, enumeram urmatoarele:
•    participa activ la metabolismul proteinelor, lipidelor si glucidelor;
•    contribuie la functionarea normala a celulelor, in special a celor din maduva osoasa ;
•    are rol benefic asupra sistemului nervos si a traiectului gastrointestinal;
•    actioneaza in mod esential in formarea globulelor rosii la nivelul oaselor, in sinteza proteinelor care participa la edificarea diferitelor tesuturi, precum si in sinteza nucleoproteinelor etc.
Vitamina B12 este ideala pentru crestere. Insuficienta ei in alimentatie duce la instalarea unor grave anemii (anemia pernicioasa, manifestata prin anemie generala si tulburari nervoase deosebit de grave). In plus, aceasta vitamina are un rol important si in protejarea celulelor hepatice, datorita proprietatii ei de a impiedica depunerea grasimilor in ficat. Se afirma despre cobalamina ca ar fi destul de eficienta si in bolile precanceroase, si in cele canceroase.
Vitamina B12 e solubila in apa, stabila la caldura (suporta temperaturi de pana la 120°C), fiind insa inactivata de lumina, ca si de excesul de vitamina C, de alcool si de somnifere. Eficacitatea ei sporeste prin asociere cu vitaminele B6, B9, C, colina, inozitol, precum si in prezenta potasiului.
Necesarul zilnic de vitamina B12
este de 2-2,5. mcg pentru adulti, ceva mai mare pentru copii, si de 2,2-2,6 (3) pentru femeile aflate in perioada de sarcina si de alaptare. Trebuie remarcat si aspectul ca regimurile vegetariene stricte pot provoca hipovitaminoze B12, motiv pentru care astfel de regimuri alimentare trebuie evitate, indeosebi la copii. Vitamina B12 este indicata in anemii de orice fel, in nevralgii, dureri reumatismale, oboseala fizica si intelectuala, colite, alergii, iritabilitate, depresii, insomnii, alcoolism, reflexe lente, dificultati de comunicare si de vorbire, anorexie etc. Aceasta vitamina este recomandata celor afectati de ateroscleroza.
 
Vitamina B13
Aceasta vitamina metabolizeaza acidul folic si vitamina B12.
Acidul orotic poate preveni anumite tulburari hepatice si imbatranirea prematura. Este de asemenea considerat un adjuvant in tratamentul sclerozei multiple.
Afectiunile provocate de carenta de vitamina B13 nu sunt inca bine cunoscute.
Printre sursele naturale in care se poate gasi aceasta vitamina, se pot numara: plantele radacinoase, zerul din lapte.
Vitamina B13 este influentata negativ de prezenta apei si a luminii solare.
 
Vitamina B15
Inca nu este foarte bine studiata si de aceea nu este considerata de fapt o vitamina in adevaratul sens al cuvantului, deoarece nu s-a demonstrat rolul ei indispensabil in procesul de nutritie. Datorita faptului ca este un antioxidant, are actiune asemanatoare cu a vitaminei E. Are efecte maxime administrata impreuna cu vitaminele A si E.
Studiile cu privire la B15 sunt limitate. Totusi printre afectiunile benefice ale acesteia, se pot numara: protejeaza ficatul impotriva cirozei, mareste durata de viata a celulelor, diminueaza nevoia de alcool, ajuta la rapida recuperare dupa oboseala, scade nivelul colesterolului din sange, asigura protectia impotriva agentilor poluanti, atenueaza simptomele crizelor de astm si anghina, stimuleaza raspunsul imunitar al organismului.
Carenta acestei vitamine
poate provoca: boli de inima, afectiuni nervoase si glandulare, insuficienta oxigenare a tesuturilor. Nu s-au inregistrat cazuri de toxicitate ale vitaminei B15.
Ca si in cazul altor vitamine, apa si lumina solara influenteaza negativ prezenta acesteia.
 
Vitamina B17 (letril)
Ca structura chimica, aceasta vitamina este o combinatie a doua molecule de glucoza (una de benzaldehida si una de acid cianhidric) numita amigdalina. In retetele medicale e cunoscuta sub numele de nitrilozida si se extrage din samburii de caisa.
Dupa studiile efectuate pana acum, se pare ca letrilul detine proprietati specifice de prevenire si tratare a cancerului.
In momentul de fata, desi nu s-au stabilit cu exactitate inca nivelele de toxicitate, cantitatile in exces de letril pot fi periculoase. Doze mai mari de 3,0 g nu ridica probleme, dar nu este indicat a se lua mai mult de 1,0 g odata.
 
Vitamina C (acidul ascorbic)
Vitamina C prezinta o importanta capitala pentru organism. Principalele ei proprietati sunt urmatoarele:
•    intervine in fenomenele de oxidoreducere, fiind cel mai puternic antioxidant;
•    este antiinfectioasa, tonifianta, antitoxica;
•    participa la asimilarea de catre organism a fierului;
•    previne si vindeca scorbutul;
•    mareste rezistenta vaselor sanguine ;
•    contribuie la formarea globulelor rosii, a dintilor si oaselor;
•    are rol de reglare a nivelului glicemiei si al colesterolului, de distrugere a toxinelor acumulate in organism;
•    intervine in buna functionare a tesuturilor, precum si a diferitelor organe;
•    participa la transformarile chimice ale proteinelor, lipidelor si glucidelor, la formarea substantelor intercelulare ;
•    diminueaza perioadele de convalescenta;
•    este eficienta in reducerea ritmului de opacjfiere a cristalinului (indeosebi la persoanele varstnice);
•    intarzie aparitia cataractei si-i reduce gravitatea cu cca 50%;
•    impiedica depunerea grasimilor la nivelul ficatului asigura functionarea normala a celulei hepatice;
•    intervine in metabolismul carotenilor ;
•    protejeaza acidul folie ;
•    are actiune antialergica ;
•    ca laxativ natural;
•    scade incidenta aparitiei de cheaguri in vasele sanguine;
•    mareste gradul de absorbtie a fierului organic;
•    reduce efectele unui numar mare de alergeni;
•    asigura coeziunea celulelor proteice, marind astfel durata vietii.
Datorita acestor proprietati, vitamina C este indicata intr-un mure numar de afectiuni, cum ar fi: forme incipiente de scorbut, boli infectioase acute si febrile, surmenaj fizic si intelectual, anemii, anorexie, oboseala, neadaptarea organismului la frig, diferite alergii, arsuri, hemoragii nazale si hemoragii vaginale, acnee, celulita, stres, carenta de calciu (fracturi, osteomielita, paradontoze, carii dentare, tulburari de crestere), raceala si gripa, tulburari respiratorii, artrita, diaree, hipcolesterolemie, hipertensiune arteriala si ateroscleroza, diferite tulburari digestive, afectiuni vasculare, deficiente in buna functionare a glandelor sexuale, angine, sinuzite, gingi-vite, diferite toxicoze, diabet, astenii, insuficienta cardiaca, reumatism cardiovascular, pneumonii si pleurezii, tuberculoza pulmonara, astm bronsic, dificultati in mentinerea sarcinii si asigurarea alaptarii, in cicatrizarea ranilor si tratarea contuziilor uscate, inflamatii ale cailor biliare, hepatice si ciroze hepatice etc. In plus, s-a aratat ca aceasta vitamina este si antiaterosclerogena.

Necesarul de vitamina C
pentru un adult sanatos este de 500-1000 mg/zi. La femeile aflate in perioada de graviditate, acesta este de cea 1000 mg/zi, iar la cele care alapteaza - de 500 mg/zi. Necesarul de vitamina C al copiilor este de 15-20 mg/kilogram-corp/zi, in functie de varsta. Aportul de vitamina C trebuie marit pentru muncitorii care lucreaza in mediu cu plumb, benzen sau lacuri, precum si in cazul sportivilor, in perioadele de antrenament (pana la 2000 mg/zi). De asemenea, necesarul este mai mare in unele cazuri patologice cu metabolismul crescut, apoi in bolile infectioase, tuberculoza, ulcer gastric si ulcer duodenal, precum si la varstnici si la fumatori (fiecare tigara fumata distruge intre 25 si 100 mg) etc. Vitamina C este consumata mult mai repede in conditii de stres. Actiunea antiaterosclerotica, anticolesterolica a vitaminei C, precum si procesul de activare a circulatiei sanguine capilare datorat acesteia sunt favorizate prin asocierea ei cu vitaminele B3 si P.
Surplusul de vitamina C se elimina rapid din organism.

Hipovitaminoza C se evidentiaza prin urmatoarele simptome :
•    oboseala,
•    sangerari ale pielii si a mucoaselor,
•    umflarea dureroasa a incheieturilor,
•    incetinirea cresterii,
•    tulburari in activitatea sistemului nervos si a celui muscular,
•    diminuarea rezistentei organismului la infectii,
•    fragilizarea capilara si aparitia hemoragiilor gingivale,
•    respiratie greoaie,
•    dureri ale oaselor,
•    tahicardie,
•    paradontoza,
•    hipotensiune arteriala,
•    acumularea de colesterol in organism (hipercolesterolemie),
•    instalarea asteniei de primavara etc.
In cazul hipovitaminozelor C severe, apare si afectiunea cunoscuta sub denumirea de scorbut ("boala marinarilor"). Profilaxia hipovitaminozei C se poate realiza usor, prin asigurarea unui aport zilnic corespunzator, deoarece aceeasi vitamina nu se acumuleaza in organism, excesul fiind eliminat in permanenta pe cale renala.
Acidul ascorbic e foarte usor solubil in apa. Din pacate, dintre toate vitaminele, vitamina C este cel mai usor distrusa Ia contactul cu diferiti factori de mediu. Astfel, ea este deosebit de sensibila la caldura, prin fierbere si prajire, de la caz la caz, putandu-se pierde 30 pana la 90% din continutul initial al alimentelor. De asemenea, e sensibila la lumina si la aer (oxigen).
Ar mai trebui cunoscut si luat in considerare faptul ca aspirina poate mari de pana la trei ori viteza de eliminare a vitaminei C din organism; in plus, dupa numai doua-trei luni de pastrare, in majoritatea fructelor si legumelor, continutul in vitamina C scade la jumatate si continua sa scada pana la valori minime. In aceasta categoric de produse vegetale intra indeosebi cartofii si merele. Astfel, de la un continut initial in vitamina C de cea 25 mg/100 g, cartofii ajung la o cantitate de cea 5 mg/100 g, iar merele - de la 10 mg/100 g, la numai 1 mg/100 g. Fac exceptie fericita de la acest neajuns varza alba cruda si indeosebi cea murata. Desigur ca acelasi lucru se petrece si in cazul celorlalte specii de varza (rosie, de Bruxelles si indeosebi cea de frunze), care sunt cu mult mai bogate atat in acid ascorbic, cat si in celelalte trofine. Trebuie tinut cont si de faptul ca rezervele de vitamina C stocate in ficat la un moment dat, daca nu sunt mereu refacute, sunt suficiente numai pe o perioada de doua-trei, maximum patru luni.
Astfel, pentru a preveni instalarea hipovitaminozei C, in perioada iarna-primavara, in afara consumului de varza, se recomanda ceaiurile de macese si cele din fructe de catina alba pulpele de macese si fructele de catina alba (conservate in miere), precum si pasta de macese, coacazele negre, frunzele de patrunjel, boiaua de ardei rosu dulce , sau suplimente nutritive ce contin extrase concentrate din aceste plante sau chiar vitamina C.

Vitamina D (calciferolul, vitamina antirahitica)
In componenta vitaminei D intra, ca provitamine, ergosterolul si 7-dihidrocolesterolul. Ergosterol se gaseste indeosebi in ciuperci si in drojdii, din acestea obtinandu-se vitamina D2 farmaceutica (ergocalciferolul). 7-dihidrocolesterol se gaseste in sebum si, prin expunere la razele ultraviolete, se transforma in vitamina D3, naturala si animala, denumita colecalciferol. Vitamina D3, ca atare, se gaseste in unele alimente de origine animala. Productia cutanata de vitamina D3 depinde, printre altele, si de concentratia in ozon a aerului; ea scade o data cu inaintarea in varsta a omului, astfel incat, in jurul varstei de 70 de ani, aceasta este cu cea 50% mai redusa decat la 20 de ani. De aici deriva si necesitatea, suplimentarii aportului respectiv, prin consumul unor produse alimentare de origine animala. Productia de vitamina D3 pe cale cutanata reprezinta, in mod normal, principala sursa de vitamina antirahitica. Nivelul acestei vitamine in corp este diminuat sau chiar anulat in cazul in care expunerea la razele solare ultraviolete are loc foarte rar, fie datorita smogului din marile orase, fie datorita umbrei constructiilor sau petrecerii timpului in incaperi intunecoase, fie datorita purtarii unei imbracaminti care nu lasa corpul sa respire etc.
Vitamina antirahitica
(D2 si D3) are rol in asimilarea calciului si a fosforului - la nivelul intestinului subtire, precum si in fixarea acestora in oase si in dinti. Aceasta vitamina previne instalarea rahitismului, de unde si denumirea care i s-a dat. Ea are rol benefic si in metabolismul magneziului, a fierului si a hidrocarburilor, precum si in mentinerea unui raport normal intre calciu si fosfor, in sange si in lichidul interstitial.
Prezenta acestei vitamine in organism este benefica tn sensul ca:
•    evita carierea severa a dintilor;
•    previne instalarea osteomalaciei si a osteoporozei senile ;
•    previne aparitia unor tulburari nervoase, slabiciunea generala, ca si sensibilitatea la contractarea unor boli infectioase;
•    contribuie la buna functionare a tiroidei, paratiroidei si hipofizei.
Trebuie mentionat si faptul ca eficacitatea acestei vitamine este optimizata de prezenta vitaminelor A, C si a colinei, precum si a calciului si fosforului. Impreuna cu vitaminele A si C, actioneaza preventiv in cazul racelii.
Vitamina D este solubila in grasimi, insolubila in apa, stabila la caldura si foarte sensibila la lumina si oxidanti.
Vitamina D este indicata in rahitism la copii, in reumatism, tetanie, graviditate si alaptare, intarzierea consolidarii fracturilor, acnee si eczeme, diferite supuratii, stres, oboseala, dureri de spate, hipercolesterolemie, alergii, raceala, fragilitate a oaselor si a dintilor, epuizare, iritabilitate, sensibilitate la dureri, crampe musculare, bronsita, hemoragii nazale, cicatrizari dificile etc.
Necesarul zilnic in vitamina D
este de cca 100 U.I. sau de 2,5 mcg si este asigurat, in mod normal, printr-o alimentatie echilibrata si prin expunere la lumina solara. La femei, in timpul sarcinii si a alaptarii, cantitatea de vitamina D necesara zilnic se situeaza intre 600 si 800 U.I. Cand aportul de vitamina D este insuficient, se recomanda administrarea de vitamina D farmaceutica sau de untura de peste.
Pentru copii, in functie de varsta, necesarul zilnic de vitamina D este de 400-1.000 U.I. Necesarul de vitamina D creste in caz de rahitism, tetanie, spasmofilie, osteomalacie si osteoporoza, carii dentare, fracturi, boli infectioase si tuberculoza cutanata. Prevenirea hipovitaminozei D se realizeaza printr-un aport suficient de alimente bogate in aceasta vitamina, consumul sporit de uleiuri vegetale in detrimentul grasimilor animale, aport corespunzator de lactate, precum si prin expuneri la razele solare ultraviolete si efectuarea de cure heliomarine, indeosebi de catre copii. S-a stabilit ca, dupa ce pielea s-a bronzat, sintetizarea de vitamina D prin piele inceteaza.
Hipervitaminoza D produce hipercalcemie si se manifesta prin : agitatie, anorexie, sete, greata, mancarimi, diaree, nevoia de a urina des etc. In situatii limita, se poate ajunge la calcinarea ficatului, a vaselor sanguine si a inimii, precum si a plamanilor, rinichilor si stomacului. Dupa cum se vede, sunt suficiente motive ca administrarea acestei vitamine, indeosebi la copii, sa se faca putin mai prudent si numai cu recomandare si supraveghere medicala.
Vitamina D este contraindicata in nefrite, litiaza renala, procese degenerative cardiovasculare si ateroscleroza. Ar mai trebui aratat faptul ca ficatul omului este capabil sa acumuleze o cantitate-considerabila de vitamina D, suficienta pentru a satisface cerintele organismului timp de aproximativ un an.

Vitamina E (tocoferolul)
Din componenta vitaminei E fac parte 8 tocoferoii, toti avand aceleasi actiuni fiziologice, mai activ si mai eficace fiind insa alfatocoferolul, in functie de care, de altfel, se si stabileste necesarul in vitamina E si, in mod normal, si continutul diferitelor alimente in aceasta valoroasa trofina.
Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important in protejarea vitaminei A, a carotenilor si a uleiurilor vegetale. De asemenea, vitamina E intervine favorabil in reproducere, in asigurarea functionarii normale a glandelor sexuale si a celor endocrine, inlesneste depozitarea glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in muschiul cardiac.
Tocoferolul are urmatoarele proprietati:
•    intervine in metabolismul grasimilor, al calciului si al fosforului, ca si in sinteza proteinelor;
•    limiteaza producerea de colesterol;
•    controleaza eliminarea apei din organism;
•    previne imbatranirea celulelor;
•    intareste si protejeaza inima si arterele impotriva insta larii aterosclerozei;
•    fortifica musculatura si tesutul conjunctiv, ca si functia sexuala si capacitatile mintale;
•    actioneaza pozitiv asupra circulatiei sanguine periferice si a regenerarii pielii;
•    are efect diuretic si hipotensiv;
•    ajuta la preintampinarea producerii avorturilor;
•    scade riscul instalarii ischemiilor cardiace;
•    atenueaza ritmul procesului de imbatranire;
•    este eficient in diabetul zaharat, arsuri si rani greu vindecabile, atrofie testiculara, ovariana si uterina, impotenta, sterilitate feminina si masculina;
•    amelioreaza ritmul de dezvoltare a organelor genitale la pubertate;
•    intervine in caz de menstruatii dureroase, tulburari de menopauza, tulburari de crestere la copii, in miocardite, angina pectorala si insuficienta cardiaca, ateroscleroza (cu exceptia hipotensivilor), putand atenua chiar si simptomele afectiunilor deja instalate ;
•    are rol benefic in tratarea eczemelor, acneei, psoriazisului, miopiei evolutive, a opacifierii cristalinului si cataractei, ca si in boala Parkinson etc.
In plus, tocoferolul asigura protectia vaselor sanguine, globulelor rosii, a plamanilor si a ficatului, in hepatita cronica si in cea epidemica. Tot el mareste puterea de aparare a organismului fata de infectii, fiind si anticancerigen. Aceasta vitamina
poate fi administrata cu eficienta si nou-nascutilor prematur, femeilor in caz de avort spontan, in unele anemii la copii, ca si in arterita, tromboflebita, ulcere varicoase, afectiuni reumatice inflamatorii, distrofii musculare etc. De asemenea, administrarea vitaminei E duce la importante ameliorari in diferite afectiuni cardiovasculare, in special in durerile cardiace si in starile de sufocare, preintampina formarea cheagurilor de sange si contribuie la dizolvarea acestora. Datorita virtutilor sanogen-terapeutice pe care le are, tocoferolul este denumit si "vitamina sanatatii".

Necesarul zilnic de vitamina E
Exprimarea activitatii biologice a vitaminei E se face in miligrame sau in unitati internationale (U.I.). La barbatii adulti, necesarul zilnic de tocoferol este de cea 25 mg, direct proportional cu varsta si cu cantitatea de acizi polinesaturati existenti in alimentele consumate, putand fi asigurat, in general, de o ratie alimentara echilibrata. Sarcina si alaptarea cresc necesarul de vitamina E. in conditii de nematernitate, femeile au nevoie de mai putina vitamina E decat barbatii. Un aport sporit de vitamina E le este necesar persoanelor varstnice. De asemenea, ea trebuie administrata nou-nascutilor, pana la aparitia propriei flore intestinale, deoarece laptele matern e foarte sarac in tocoferol. In ultima vreme, dupa unii autori, se estimeaza ca necesarul in vitamina E este mult mai mic. Clorul din apa de la robinet, laxativele cu ulei mineral, maternitatea si menopauza, toate necesita sporirea aportului de vitamina E.
Carenta de vitamina E duce la distrofii musculare si la aparitia unor leziuni nervoase, precum si la instalarea atero-sclerozei. La femei, hipovitaminoza E poate produce avort spontan. Trebuie amintit si faptul ca insuficienta vitaminica respectiva provoaca boli ale muschilor si ale nervilor, iar cantitatea de colesterol creste in sange si in muschi. Tulburarile produse in organism de carenta de vitamina E sunt reversibile la femei si ireversibile la barbati. La adulti, aceasta carenta vitaminica produce si o usoara scadere a duratei de viata a globulelor rosii. Eficacitatea tocoferolului sporeste prin asocierea acestuia cu vitaminele A, B, si C, cu inozitolul, precum si prin aportul de mangan si seleniu. Tocoferolul intensifica activitatea vitaminei A.
In aprovizionarea organismului cu vitamina E, trebuie tinut cont si de faptul ca absorbtia intestinala a acesteia din alimentele consumate este de numai cea 30%. Carenta de vitamina E se intalneste mai des la batrani si la malnutriti, in inflamatii cronice, diferite boli cronice etc. Hipervitaminoza E apare la doze farmaceutice foarte mari (300-800 mg/zi), ea putand produce oligospermie, ca si azo-spermie, in cazul barbatilor, iar la femei - involutie ovariana si tulburari ale ciclului menstrual.
Vitamina E este solubila in grasimi si in alcool, dar insolubila in apa. Ea rezista la caldura pana la cea 250ºC si e sensibila la lumina si la oxigen. Temperaturile foarte ridicate, ca si cele foarte coborate reduc cu pana la doua treimi cantitatea de tocoferol continuta in vegetale si in uleiuri. Tocoferolul este distrus prin pas
  
Informaţii


Articole ProLife


Linkuri

Utilitatea articolului
Acest articol a fost notat de vizitatori cu nota medie .


Scrie un comentariu
Nu aveti posibilitatea de a adauga comentarii! Vă mulţumim









Ultimele link-uri adăugate
shopmania.ro
Piscine Ecologice
Revista LYL
Suplimente Nutritive
Nutrex Research
Muscle Asylum Project
Syntrax Innovations
Anabolic Xtreme
www.gasparinutrition.com
www.maxfitmag.com

ISO 9001
ISO 9001

ProNutrition VitaLife Nature's Best MadMax Nutrend USA Natural Max Performance BSN MuscleTech Jasper Syntrax Gaspari Nutrition
 
promovat si listat in directoarele web
  Medicina Director Web - unLink.ro - Adauga si site-ul tau Smartbuy.ro - preturi si comparatii Addsite:: Magazine online - Sport TRAFIC TRIPUL - Directo Web Promovare Web ClickLink.ro Director Web Romanian Top66 jocuri Director Web Romania Acid Links - director web Adauga site in top online sanatate familie intretinere Cazare Predeal Adevarate.Net Poliamida Director Web AdSmarty Web Design Desene de colorat Bloogle Director Web ClickLink.ro Director web romania dotro.cn Promovat de Red-Web Dot Romania Director Web dYr.ro Reviste eLinks.ro Cel mai cuprinzator director romanesc Fier forjat Informatii in timp real www.realtimeinfo.ro Director web Director Web SEODIR SEO Romania Pagina indexata de motorul de cautare Romanesc  indexsite Director Web Inscrie.com Medicamente LinkPlus Siteuri